popicărie

română

Etimologie

Din popic + sufixul -ărie.

Pronunție

  • AFI: /po.pi.kə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
popicărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ popicărie popicării
Articulat popicăria popicăriile
Genitiv-Dativ popicăriei popicăriilor
Vocativ popicărie popicăriilor
  1. loc, teren, local (special amenajat) unde se joacă popice.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.