pontif

română

Etimologie

Din franceză pontife.

Pronunție

  • AFI: /pon'tif/


Substantiv


Declinarea substantivului
pontif
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pontif pontifi
Articulat pontiful pontifii
Genitiv-Dativ pontifului pontifilor
Vocativ pontifule pontifilor
  1. (în roma antică) preot din colegiul sacerdotal suprem, însărcinat cu supravegherea cultului religios și a celorlalți preoți; (p.ext.) grad înalt în ierarhia sacerdotală la diferite popoare; (astăzi) înalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat.
  2. șeful suprem al Bisericii catolice; papă.
  3. (fig.) (adesea ir.) persoană care are pretenția sau este considerată a fi o autoritate indiscutabilă într-un anumit domeniu.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.