planète

Vezi și : planete, Planete

franceză

(français)

Variante

  • (ortografie veche) planette

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planḗtēs), variantă a lui πλάνης (planēs, „peregrinând”).

Pronunție

  • AFI: /pla.nɛt/
  •  Audiofișier


Substantiv

planète f., planètes pl.

  1. (astron.) planetă
  2. (fig.) soartă, baftă

Sinonime

Cuvinte derivate

  • exoplanète
  • planétaire
  • planétésimal
  • planétoïde
  • planétologie
  • planétologue
  • protoplanète

Cuvinte compuse

Hipernime

  • corps céleste

Locuțiuni

Vezi și

Etimologie

Din planeter.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru planeter.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru planeter.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru planeter.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru planeter.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru planeter.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.