étoile

Vezi și : etoile, étoilé
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie estoile, care provine din franceză veche estoile, esteile < latină stēlla („stea”), din proto-italică *stērolā.

Înrudit cu catalană estrella, italiană stella, occitană estela, estiala, portugheză estrela, estrella, română stea și spaniolă estrella.

Pronunție

  • AFI: /e.twal/
  •  Audiofișier


Substantiv

étoile f., étoiles pl.

  1. (astron.) stea
  2. (fig.) stea
  3. (geom.) stea
  4. (tipogr.) stea, asterisc, steluță
    L'utilisateur composant ce numéro est invité à taper étoile, puis les deux codes d'accès.
  5. (agr.) stea (pată albă de păr)
  6. (spec.) stea, vedetă, star
    C'est une étoile montante du cinéma français.

Sinonime

  • 1: (astron.) soleil
  • 4: (tipogr.) astérisque
  • 6: star

Cuvinte derivate

  • autoétoiler
  • étoilement
  • étoilé
  • étoiler
  • magnétoile
  • primétoile
  • protoétoile, proto-étoile
  • réétoiler
  • soirétoile

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Etimologie

Din étoiler.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru étoiler.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru étoiler.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru étoiler.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru étoiler.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru étoiler.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.