peregrina

română

Etimologie

Din franceză pérégriner < latină peregrinari.

Pronunție

  • AFI: /pe.re.gri'na/


Verb


Conjugarea verbului
peregrina
Infinitiv a peregrina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 peregrinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să peregrineze
Participiu peregrinat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a cutreiera prin locuri îndepărtate; a colinda, a călători prin lume; a hoinări.
  2. (v.intranz.) (rar) a merge în pelerinaj într-un loc considerat sfânt.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.