placentă
| Vezi și : placenta |
română
Etimologie
Din latină, franceză placenta.
Pronunție
- AFI: /pla'ʧen.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului placentă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | placentă | placente |
| Articulat | placenta | placentele |
| Genitiv-Dativ | placentei | placentelor |
| Vocativ | placentă | placentelor |
- (anat.) organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, loc.
- (bot.) loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele.
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
- placentar
- placentație
- placentită
- placentom
Paronime
Vezi și
Traduceri
organ la mamifere
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.