placentă

Vezi și : placenta

română

Etimologie

Din latină, franceză placenta.

Pronunție

  • AFI: /pla'ʧen.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
placentă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ placentă placente
Articulat placenta placentele
Genitiv-Dativ placentei placentelor
Vocativ placentă placentelor
  1. (anat.) organ musculos și spongios care se formează în perioada de gestație la majoritatea mamiferelor și care face legătura între mamă și embrion, servind la nutriția și respirația acestuia, eliminându-se la naștere; casă, căiță, cămașă, loc.
  2. (bot.) loc, porțiune din pereții ovarului pe care se fixează ovulele.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.