embrion
română
Etimologie
Din franceză embryon < greacă antică ἔμβρυον (embryon, „fetus”).
Pronunție
- AFI: /em.bri'on/
Substantiv
| Declinarea substantivului embrion | ||
| m. și n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | embrion | embrioni, embrioane |
| Articulat | embrionul | embrionii, embrioanele |
| Genitiv-Dativ | embrionului | embrionilor, embrioanelor |
| Vocativ | - | - |
- (biol.) nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când toate organele sunt deplin formate și organismul este capabil de viață independentă.
- (bot.) germen al unei plante, existent în sămânța din care planta va lua naștere prin germinație.
- Din embrionul se formează plantula.
- (fig.) început al unui lucru, al unei acțiuni etc.; prima fază a dezvoltării unui proces.
- Embrionul al unui fenomen.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
primul stadiu de dezvoltare a unui organism
|
|
germen al unei plante
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.