mitră

română

Etimologie

Din neogreacă μίτρα (mítra), parțial prin intermediul slavă mitra.

Pronunție

  • AFI: /'mi.trə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mitră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mitră mitre
Articulat mitra mitrele
Genitiv-Dativ mitrei mitrelor
Vocativ ' '
  1. acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir și împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase.
  2. acoperământ pentru cap purtat de către vechii perși.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.