piuliță

română

Etimologie

Din piuă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /pi.uˈli.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
piuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piuliță piulițe
Articulat piulița piulițele
Genitiv-Dativ piuliței piulițelor
Vocativ piuliță piulițelor
  1. vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă mică.
  2. piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.