pitic

română

Etimologie

Din slavă (veche) pitikŭ.

Pronunție

  • AFI: /pi'tik/


Substantiv


Declinarea substantivului
pitic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pitic pitici
Articulat piticul piticii
Genitiv-Dativ piticului piticilor
Vocativ piticule piticilor
  1. individ care aparține unor populații din Africa centrală, cu statura mult inferioară celei mijlocii, pigmeu; persoană a cărei statură este (foarte) mică, datorită unor tulburări endocrine, unor carențe alimentare etc.; (p.gener.) persoană de statură (foarte) mică.
  2. (în basme) personaj fantastic, mic de statură, caracterizat prin vioiciune și istețime.
  3. (fig.) om lipsit de calități, de merite, de valoare; pigmeu.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
pitic
Singular Plural
Masculin pitic pitici
Feminin pitică pitice
Neutru pitic pitice
  1. (despre oameni și animale) de statură foarte mică, scund, mic.
  2. (despre plante) care aparține unei specii scunde, puțin înalte; (p.ext.) nedezvoltat, pipernicit, chircit.
  3. (ca determinativ, urmând după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau rase ale acestora)
    Mere pitice
  4. (despre obiecte) de dimensiuni reduse; mic, minuscul.


Traduceri

Etimologie

Din franceză (jeux) pythiques.

Adjectiv

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.