istețime
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /is.te'ʦi.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului istețime | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | istețime | istețimi |
| Articulat | istețimea | istețimile |
| Genitiv-Dativ | istețimii | istețimilor |
| Vocativ | istețime | istețimilor |
- agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.