pipirig

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu pipiric (< creație expresivă).

Pronunție

  • AFI: /pi.pi'rig/


Substantiv


Declinarea substantivului
pipirig
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pipirig pipirigi
Articulat pipirigul pipirigii
Genitiv-Dativ pipirigului pipirigilor
Vocativ pipirigule pipirigilor
  1. (bot.) nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase:
    1. (Schoenoplectus lacustris) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde și cu flori brune-roșcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii.
    2. (Scirpus sylvaticus) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis.
    3. (Equisetum hyemale) plantă cu tulpina aspră și rigidă, de culoare cenușie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit.
    4. (Holoschoenus vulgaris sau Scirpus holoschoenus) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1-4 globușoare.

Sinonime

  • Schoenoplectus lacustris: (bot.) rogoz, (reg.) păpurică, țiperig, papură-rotundă
  • Scirpus sylvaticus: (bot.) țipirig
  • Equisetum hyemale: (bot.) (reg.) coadă, capu-câmpului, iarbă-de-cositor
  • Holoschoenus vulgaris: (bot.) (reg.) papură

Cuvinte derivate

Paronime

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.