țipirig
română
Etimologie
Confer pipirig.
Pronunție
- AFI: /ʦi.pi'rig/
Substantiv
- (bot.; reg.) pipirig.
Sinonime
Traduceri
plantă
|
Etimologie
Din sârbocroată caparika, sau, mai probabil, din țeapă cu sufixul expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu țipirig (variantele tiperig, tăperig), variantă a lui pipirig, vedeți aici mai sus.
Substantiv
| Declinarea substantivului țipirig | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țipirig | invariabil |
| Articulat | țipirigul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | țipirigului | invariabil |
| Vocativ | țipirigule | invariabil |
- (chim.; pop.) clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluția unor pile electrice și în diferite reacții chimice).
Sinonime
Cuvinte compuse
- spirt-de-țipirig
Vezi și
Traduceri
clorură de amoniu
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.