papură
română
Etimologie
Din latină *papura < papȳrus. Inevitabil din greacă antică πάπυρος (pápyros).
Pronunție
- AFI: /'pa.pu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului papură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | papură | papuri |
| Articulat | papura | papurile |
| Genitiv-Dativ | papurii | papurilor |
| Vocativ | papură | papurilor |
- (bot.) (Typha) grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase.
- (spec.) plantă care face parte din acest grup.
- (p.restr.) frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- papură-roșie
- papură-rotundă
Cuvinte apropiate
Expresii
- A căuta nod în papură = a căuta părți negative acolo unde ele nu există
Vezi și
Traduceri
plantă
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.