papură

română

Etimologie

Din latină *papura < papȳrus. Inevitabil din greacă antică πάπυρος (pápyros).

Pronunție

  • AFI: /'pa.pu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
papură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ papură papuri
Articulat papura papurile
Genitiv-Dativ papurii papurilor
Vocativ papură papurilor
  1. (bot.) (Typha) grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase.
  2. (spec.) plantă care face parte din acest grup.
  3. (p.restr.) frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • papură-roșie
  • papură-rotundă

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A căuta nod în papură = a căuta părți negative acolo unde ele nu există

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.