jonc

franceză

(français)

Etimologie

Din latină juncus < iuncus.

Pronunție

  • AFI: /ʒɔ̃/


Substantiv

jonc m., joncs pl.

  1. papură; (spec.) pipirig, rugină
    Une touffe de joncs.
  2. (p. ext.) trestie, stuf
    Acheter un jonc.
  3. cerc, inel (de)
    Un jonc d'argent.
  4. (argou) lucru de aur

Cuvinte derivate

  • jonciforme

Cuvinte compuse

  • jonc d'Indonésie

Expresii

  • être droit comme un jonc

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.