pin

Vezi și : PIN, pīn, pín, pǐn, pìn, pîn

română

Etimologie

Din latină pĭnus.

Confer italiană pino, spaniolă pino, provensală pi, catalană pi, franceză pin și portugheză pinho.

Pronunție

  • AFI: /pin/


Substantiv


Declinarea substantivului
pin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pin pini
Articulat pinul pinii
Genitiv-Dativ pinului pinilor
Vocativ pinule pinilor
  1. (bot.) (Pinus, mai ales Pinus sylvestris) arbore din familia pinaceelor, înalt până la 40 de metri, cu frunze persistente în formă de ace lungi, cu scoarța roșcată și lemnul rezistent.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • pinel
  • pinișor
  • pinos
  • pinuț

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din engleză pin.

Substantiv


Declinarea substantivului
pin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pin pini
Articulat pinul pinii
Genitiv-Dativ pinului pinilor
Vocativ - -
  1. (electron.) terminal al unui circuit integrat.


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină pinus.

Pronunție

  • AFI: /pɛ̃/


Substantiv

pin m., pins pl.

  1. pin

Sinonime

  • pinasse, (reg.) pinace

Cuvinte derivate

  • pinasse, pinace
  • pinatelle
  • pineraie
  • pinène
  • pinière
  • pinifère, pinigère

Cuvinte compuse

  • pin d'Alep
  • pin maritime
  • pin parasol
  • pin sylvestre
  • pomme de pin
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.