pianeta

Etimologie

Din latină târzie planēta („mantie de călătorie” sau „de ploaie”).

Pronunție

• AFI: /pjaˈneta/

Substantiv

pianeta f., pianete pl.

1. (în Biserica Catolică; bis.) fel de casulă; (spec.) patrafir

   Nella liturgia cattolica, la pianeta oggi è stata sostituita dalla casula.

Vezi și

• casula

Variante

• (înv.) pianeto

Etimologie

Din latină planēta < greacă antică πλανήτης (planítis).

Substantiv

pianeta m., pianeti pl.

1. (astron.) planetă
2. (lit.; fig.) persoană care întotdeauna urmează pe altcineva într-o poziție de subordonare
3. (lit.) stea, astru
4. (lit.; fig.) stea, vedetă
5. (lit.; fig.) destin, soartă, viitor
6. (astrol.) planetă
7. (fig.) lume, sferă

   Il pianeta dello sport.

Vezi și

• Giove
• Marte
• Mercurio
• Nettuno
• Saturno
• Terra
• Urano
• Venere

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario