parapet

română

Etimologie

Din italiană parapetto, franceză parapet, germană Parapett.

Pronunție

  • AFI: /pa.ra'pet/


Substantiv


Declinarea substantivului
parapet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ parapet parapete
Articulat parapetul parapetele
Genitiv-Dativ parapetului parapetelor
Vocativ parapetule parapetelor
  1. perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc.
  2. prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor.
  3. obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta.
  4. întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.