ostreț

română

Etimologie

Din bulgară острeц (ostreț).

Pronunție

  • AFI: /os'treʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ostreț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ostreț ostrețe
Articulat ostrețul ostrețele
Genitiv-Dativ ostrețului ostrețelor
Vocativ ostrețule ostrețelor
  1. fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; (p.ext.) îngrăditură, gard.
  2. (spec.) împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.