îngrăditură

română

Etimologie

Din a îngrădi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.grə.di'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngrăditură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngrăditură îngrădituri
Articulat îngrăditura îngrăditurile
Genitiv-Dativ îngrăditurii îngrăditurilor
Vocativ îngrăditură îngrăditurilor
  1. împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.