împrejmui

română

Etimologie

Din în- + preajmă + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.preʒ.mu'i/


Verb


Conjugarea verbului
împrejmui
Infinitiv a împrejmui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 împrejmuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să împrejmuiască
Participiu împrejmuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi.
  2. (v.tranz.) (fig.) a înconjura, a împresura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.