împrejmuitor

română

Etimologie

Din a împrejmui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.preʒ.mu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împrejmuitor
Singular Plural
Masculin împrejmuitor împrejmuitori
Feminin împrejmuitoare împrejmuitoare
Neutru împrejmuitor împrejmuitoare
  1. care împrejmuiește.
  2. înconjurător.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.