năvală
română
Etimologie
Din a năvăli (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /nə'va.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului năvală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năvală | năvale |
| Articulat | năvala | năvalele |
| Genitiv-Dativ | năvalei | năvalelor |
| Vocativ | năvală | năvalelor |
- faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare).
- faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă.
- grabă, iuțeală, zor.
- (adverbial) în chip năvalnic, impetuos.
- faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive.
- izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă).
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.vb.) A da năvală = a năvăli.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.