năvăli

română

Etimologie

Din slavă (veche) navaljati.

Pronunție

  • AFI: /nə.və'li/


Verb


Conjugarea verbului
năvăli
Infinitiv a năvăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 năvălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să năvălească
Participiu năvălit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc.
  2. (v.intranz.) (spec.) a se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta.
  3. (v.intranz.) a se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna.
  4. (v.intranz.) a intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate).
  5. (v.intranz.) a reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui.
  6. (v.intranz.) (despre sânge) a se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.