năvalnic
română
Etimologie
Din năvală + sufixul -nic.
Pronunție
- AFI: /nəˈval.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului năvalnic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | năvalnic | năvalnici |
| Feminin | năvalnică | năvalnice |
| Neutru | năvalnic | năvalnice |
- (adesea adverbial) care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit.
- (despre ape curgătoare) care curge repede.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului năvalnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năvalnic | năvalnici |
| Articulat | năvalnicul | năvalnicii |
| Genitiv-Dativ | năvalnicului | năvalnicilor |
| Vocativ | năvalnicule | năvalnicilor |
- specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.