cumplit

română

Etimologie

Din verbul a cumpli (învechit „a ucide” < latină).

Pronunție

  • AFI: /kumˈplit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cumplit
Singular Plural
Masculin cumplit cumpliți
Feminin cumplită cumplite
Neutru cumplit cumplite
  1. groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce.
  2. (fam.; despre mâncăruri și băuturi) foarte bun, gustos.
  3. (adverbial; cu valoare de superlativ) tare, mult, extraordinar, strașnic.
  4. (înv.) zgârcit.


Traduceri

Etimologie

Din cumpli.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru cumpli.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.