cumpli

română

Etimologie

Din latină complere, transformat în *complῑre. Trecerea semantică de la „a sfârși” la „a omorî” pare firească.

Pronunție

  • AFI: /kum'pli/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cumpli
Infinitiv a (se) cumpli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) cumplesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) cumplească
Participiu cumplit
Conjugare IV
  1. (înv.) a omorî, a extermina.
  2. (înv.) (v.refl.) a muri, a deceda.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • cumpliciune
  • cumplire
  • cumplit
  • cumplitate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.