năprasnic
română
Etimologie
Din slavă (veche) naprasĭnŭ. Confer năprasnă.
Pronunție
- AFI: /nəˈpras.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului năprasnic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | năprasnic | năprasnici |
| Feminin | năprasnică | năprasnice |
| Neutru | năprasnic | năprasnice |
- (adesea adverbial) care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit.
- Ploaie năprasnică.
- Un faliment năprasnic.
- (adesea adverbial) care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos.
- (despre oameni) care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig.
- care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit.
- care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit.
Sinonime
- 1: neașteptat, subit
- 2: impetuos, năvalnic, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstios
- 3: aprig, impulsiv, violent
- 4: cumplit, îngrozitor
- 5: cumplit, extraordinar
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență
|
|
în mod subit
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului năprasnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năprasnic | năprasnici |
| Articulat | năprasnicul | năprasnicii |
| Genitiv-Dativ | năprasnicului | năprasnicilor |
| Vocativ | năprasnicule | năprasnicilor |
- (rar) om voinic, vlăjgan.
- (bot.) (Chrysanthemum corymbosum sau Tanacetum corymbosum) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă.
Cuvinte derivate
- năprasnică
- năprasnici
- năprasnicire
Traduceri
plantă; floare
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.