mucar

română

Etimologie

Din muc + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mu'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
mucar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mucar mucări
Articulat mucarul mucările
Genitiv-Dativ mucarului mucărilor
Vocativ mucarule mucărilor
  1. (mai ales la pl.) unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.