înviora
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vi.oˈra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) înviora | |
| Infinitiv | a (se) înviora |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înviorez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) învioreze |
| Participiu | înviorat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; (p.ext.) a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.