însufleți

română

Etimologie

Din în- + suflet.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su.fleˈʦi/


Verb


Conjugarea verbului
însufleți
Infinitiv a însufleți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 însuflețesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să însuflețească
Participiu însuflețit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da viață.
  2. (v.tranz.) (fig.) a stimula, a da impuls, avânt.
  3. (v.refl.) a prinde viață; a se înviora, a se anima.
  4. (v.tranz.) (fig.) a preface ceva inert în ceva viu, dinamic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.