inert
română
Etimologie
Din franceză inerte < latină iners, inertis.
Pronunție
- AFI: /i'nert/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului inert | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | inert | inerți |
| Feminin | inertă | inerte |
| Neutru | inert | inerte |
- nemișcat, fără viată, neînsuflețit.
- inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu.
- (fiz.; despre corpuri) care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție.
- (chim.; despre elemente sau substanțe) lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.