înviorător

română

Etimologie

Din a (se) înviora + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vi.o.rə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înviorător
Singular Plural
Masculin înviorător înviorători
Feminin înviorătoare înviorătoare
Neutru înviorător înviorătoare
  1. care înviorează, care însuflețește; care îmbărbătează.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.