morărit

română

Etimologie

Din a morări.

Pronunție

  • AFI: /mo.rə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
morărit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morărit invariabil
Articulat morăritul invariabil
Genitiv-Dativ morăritului invariabil
Vocativ morăritule invariabil
  1. meseria morarului; morărie.
  2. operație de măcinare a cerealelor (sau a altor materiale).
  3. ramură industrială care se ocupă cu prelucrarea prin zdrobire și mărunțire a boabelor de cereale, producând făină, crupe, griș, orez decorticat etc.
  4. impozit care se plătea odinioară în țările românești pe mori.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.