morar

română

Etimologie

Din moară + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /mo'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
morar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ morar morari
Articulat morarul morarii
Genitiv-Dativ morarului morarilor
Vocativ morarule morarilor
  1. proprietar sau conducător al unei mori; muncitor într-o moară.
  2. muncitor într-o întreprindere în care se macină diferite materii.
  3. gândac cu aripile lucioase, brune sau negre, care trăiește prin mori; gândac de făină (Tenebrio molitor).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.