montaj
română
Etimologie
Din franceză montage.
Pronunție
- AFI: /mon'taʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului montaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | montaj | montaje |
| Articulat | montajul | montajele |
| Genitiv-Dativ | montajului | montajelor |
| Vocativ | montajule | montajelor |
- montare; (concr.) ansamblu, sistem rezultat în urma unei montări.
- reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compoziție pentru a obține un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel.
- fază finală în tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. în conformitate cu succesiunea indicată de scenariu și cu viziunea artistică a regizorului.
- combinarea într-o ordine succesivă logică și într-un tot unitar, a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr-o operă literară, dintr-o compoziție muzicală etc., în vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol.
- Montaj literar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.