montaj

română

Etimologie

Din franceză montage.

Pronunție

  • AFI: /mon'taʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
montaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ montaj montaje
Articulat montajul montajele
Genitiv-Dativ montajului montajelor
Vocativ montajule montajelor
  1. montare; (concr.) ansamblu, sistem rezultat în urma unei montări.
  2. reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compoziție pentru a obține un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel.
  3. fază finală în tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. în conformitate cu succesiunea indicată de scenariu și cu viziunea artistică a regizorului.
  4. combinarea într-o ordine succesivă logică și într-un tot unitar, a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr-o operă literară, dintr-o compoziție muzicală etc., în vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol.
    Montaj literar.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.