logică
română
Etimologie
Din logic.
Pronunție
- AFI: /ˈlo.ʤi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului logică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | logică | logici |
| Articulat | logica | logicile |
| Genitiv-Dativ | logicii | logicilor |
| Vocativ | logică | logicilor |
- știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte.
- gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic.
- fel de a gândi al cuiva.
- cerință firească, temei rațional, rațiune.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- logică generală
- logică matematică, logică simbolică
- logică dialectică
- circuit logic
- diagramă logică, schemă logică
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.