mătăcină

română

Variante

Etimologie

Din bulgară матицина (maticina) < slavă (veche) matica („regina albinelor”).

Pronunție

  • AFI: /mə.tə'ʧi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mătăcină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mătăcină mătăcine
Articulat mătăcina mătăcinele
Genitiv-Dativ mătăcinei mătăcinelor
Vocativ mătăcină mătăcinelor
  1. (bot.) numele a două plante erbacee aromatice:
    1. (Dracocephalum moldavica) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar.
    2. (Melissa officinalis) roiniță.

Sinonime

  • Dracocephalum moldavica: (bot.) (rar) melisă, (reg.) roiniță, bosioc-de-munte, busuiocul-stupului
  • Melissa officinalis: (bot.) roiniță

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.