cătușnică
română
Etimologie
Din cătușă + sufixul -nică.
Pronunție
- AFI: /kə'tuʃ.ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cătușnică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cătușnică | cătușnici |
| Articulat | cătușnica | cătușnicile |
| Genitiv-Dativ | cătușnicii | cătușnicilor |
| Vocativ | cătușnică | cătușnicilor |
- (bot.; reg.) (Nepeta cataria) plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante.
Sinonime
- (bot.) (reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței
Cuvinte compuse
- cătușnică sălbatică
Cuvinte apropiate
- cătușă
- cătușniță
Vezi și
- pisică
- poala-Sfintei-Marii
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.