cătușnică

română

Etimologie

Din cătușă + sufixul -nică.

Pronunție

  • AFI: /kə'tuʃ.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cătușnică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cătușnică cătușnici
Articulat cătușnica cătușnicile
Genitiv-Dativ cătușnicii cătușnicilor
Vocativ cătușnică cătușnicilor
  1. (bot.; reg.) (Nepeta cataria) plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței

Cuvinte compuse

  • cătușnică sălbatică

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.