lunetă

română

Etimologie

Din franceză lunette.

Pronunție

  • AFI: /lu'ne.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lunetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lunetă lunete
Articulat luneta lunetele
Genitiv-Dativ lunetei lunetelor
Vocativ lunetă lunetelor
  1. instrument optic alcătuit din mai multe lentile (și prisme) dispuse într-un tub și servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea obiectelor depărtate.
  2. dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri, în timpul prelucrării lor la strung.
  3. element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.