joncțiune

română

Etimologie

Din franceză jonction.

Pronunție

  • AFI: /ʒonk.ʦi'u.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
joncțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ joncțiune joncțiuni
Articulat joncțiunea joncțiunile
Genitiv-Dativ joncțiunii joncțiunilor
Vocativ joncțiune joncțiunilor
  1. legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc.
  2. (electron.) zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor.
  3. (lingv.) mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare.
  4. (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.