coordonare

română

Etimologie

Din a coordona.

Pronunție

  • AFI: /ko.or.do'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
coordonare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coordonare coordonări
Articulat coordonarea coordonările
Genitiv-Dativ coordonării coordonărilor
Vocativ coordonare coordonărilor
  1. acțiunea de a coordona și rezultatul ei.
  2. relație stabilită, în cadrul unei enunțări, între cuvinte, construcții și propoziții care stau pe același plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de vedere gramatical de celălalt.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.