jargon

română

Etimologie

Din franceză jargon.

Pronunție

  • AFI: /ʒar'gon/


Substantiv


Declinarea substantivului
jargon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jargon jargoane
Articulat jargonul jargoanele
Genitiv-Dativ jargonului jargoanelor
Vocativ jargonule jargoanelor
  1. limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflectă fie dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendința de a folosi termeni specifici profesiunilor respective și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate.
  2. (înv., azi impr.) dialect, grai.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.