limbaj

română

Etimologie

Din limbă + sufixul -aj (după franceză langage).

Pronunție

  • AFI: /limˈbaʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
limbaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ limbaj limbaje
Articulat limbajul limbajele
Genitiv-Dativ limbajului limbajelor
Vocativ limbajule limbajelor
  1. sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai.
  2. limba unei comunități umane istoricește constituită.
  3. mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale.
  4. (fig.) mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc.
  5. (inform.) sistem de caractere și simboluri folosit în programare.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.