itinerar

română

Etimologie

Din franceză itinéraire < latină itinerarius.

Pronunție

  • AFI: /i.ti.ne'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
itinerar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ itinerar itinerare
Articulat itinerarul itinerarele
Genitiv-Dativ itinerarului itinerarelor
Vocativ itinerarule itinerarelor
  1. drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut.
  2. indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.