marșrut

română

Etimologie

Din rusă mar.

Pronunție

  • AFI: /marʃ'rut/


Substantiv


Declinarea substantivului
marșrut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marșrut marșrute
Articulat marșrutul marșrutele
Genitiv-Dativ marșrutului marșrutelor
Vocativ ' '
  1. linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților.
  2. metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.