invitație

română

Variante

Etimologie

Din franceză invitation < latină invitatio.

Pronunție

  • AFI: /in.vi'ta.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
invitație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invitație invitații
Articulat invitația invitațiile
Genitiv-Dativ invitației invitațiilor
Vocativ invitație invitațiilor
  1. faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire.
  2. (concr.) document special tipărit, bilet sau scrisoare scurtă prin care cineva este invitat undeva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.