invita
| Vezi și : invită |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /in.viˈta/
Verb
| Conjugarea verbului invita | |
| Infinitiv | a invita |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
invit |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să invite |
| Participiu | invitat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti.
- Se invită unul pe altul la petrecere.
- I-a invitat la direcție, la poliție.
- a soma.
- Te invit să ieși.
Sinonime
Cuvinte derivate
- invitare
- invitat
- invitator
- invită
- invitație, invitațiune
- reinvita
- reinvitare
Cuvinte apropiate
- învita
- învitare
- învitat
Traduceri
a chema; a convoca
|
|
Etimologie
Din invita.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru invita.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.