invită

Vezi și : invita

română

Etimologie

Din franceză invite.

Pronunție

  • AFI: /inˈvi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
invită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invită invite
Articulat invita invitele
Genitiv-Dativ invitei invitelor
Vocativ - -
  1. (la jocul de cărți, la scrimă) deschidere.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din invita.

Pronunție

  • AFI: /inˈvi.tə/
  • AFI: /in.viˈtə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru invita.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru invita.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru invita.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru invita.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.