convocare

română

Etimologie

Din a convoca.

Pronunție

  • AFI: /kon.vo'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
convocare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convocare convocări
Articulat convocarea convocările
Genitiv-Dativ convocării convocărilor
Vocativ convocare convocărilor
  1. acțiunea de a convoca și rezultatul ei.
  2. (concr.) înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.